Discutam eu cu Siclamul ca Mos Craciun e prea rosu, ca un rac fiert. Are haina rosie, fesul rosu, obrajii rosii, nasul rosu. Afara sunt beculete sclipitoare si, mai ales, multe dintre ele, rosii. Hartia lucitoare de ambalat cadouri are de obicei ceva rosu prin ea, daca nu-i cu toata rosie. Craciunitele sunt rosii, nasul renului Rudolf e rosu, panglicile de cadouri sunt rosii. Craciunul e rosu.
De fapt, tot sezonul e asa de rosu de te doare capul, te-apuca durerea de dinti, te gandesti la sange, la chinuri, la torturi (si nu din cele cu glazura), la ace de gheata ascutite care-ti scot sangele picatura cu picatura pe zapada imaculata. In tot sezonul, in toata cantarea, in toata beatitudinea, nu-i nici un pic de roz. E cantec si-i zambet si-i daruire se spune, dar toata pe rosu ca sangele scos cu ascutisul milei umilitoare si nedorite, cu uscaciunea nevoii disperate, cu sfortarea ultimei suflari.
Siclamul zice ca nu-i chiar asa. Ca are Mos Craciun un ren de rezerva, un ren roz tot, pana in varful botului (acolo unde Rudolf e rosu). Dar a vazut cineva renul cel roz al lui Mos Craciun? Cum arata oare si ce face? Si daca nu l-a vazut nimeni… de ce-l tine Mos Craciun ascuns pe renul cel roz care nu-ti sapa in carne pana la sange doar ca sa-ti scoata din tine zambetul stas de sezon?