Ieri am fost la o prajitura roz cu tanti Adela. Ei ii plac mult dulciurile, dar zice mereu ca trebuie sa le mananci cu o lingurita cat mai mica. Si ca nu-i frumos sa mananci tot din lingurita dintr-o data, ci trebuie sa ciupesti asa cu buzele de mai multe ori. Ieri mi-a aratat si mie cum se face. Nu-i greu, m-am descurcat asa de bine ca m-a si laudat. Ma tot intreb acum insa ce fel de prajitura am mancat, ca nu-mi mai amintesc deloc.
Prajitura am luat-o la cofetaria Scala, unde era tare frumos colorat in vitrina si tare bine si cald inauntru. Tanti Adela insa a vrut sa stea afara. A zis ca e prea cald inauntru, dar eu cred ca avea ea alt motiv. S-a asezat cu spatele la vitrina si nici la prajitura nu s-a prea uitat, chiar daca a mancat-o toata, ca altminteri as fi mancat-o eu. In schimb nu si-a baut ceaiul decat la urma de tot, brusc, dintr-o inghititura. Am vrut sa o intreb de ce se bea ceaiul dintr-o inghititura daca prajitura se ciupeste cu buzele din lingurita. Dar n-am mai apucat, pentru ca ea a sarit brusc in picioare si eu abia m-am tinut dupa ea.
Abia in fata blocului am remarcat ca cei doi indragostiti din fata noastra au intrat in apartamentul lui Laurentiu. Si-o fi mancand si Laurentiu prajitura tot ciupind-o cu buzele?
Zepelinul roz si siclam 
Depinde de prajitura.
Ah, Siclamule, cred ca era o prajitura… buna, in tot cazul. Si roz, evident 😀